Ultimul post..înainte de Crăciun

Nu, nu mă refer la Postul Crăciunului, dat fiind că suntem în preajma Sărbătorilor de iarnă, ci la posturile de pe acest blog. Chiar profesorul de PR Online, Lect.Dr. Daniel Ciurel ne-a întrebat câţi dintre noi vom constinua să scriem pe blog. Nu ştiu alţii, dar eu cu siguranţă nu. Şi nu pentru că nu mi-ar face placere, ci din lipsă de timp (poate chiar şi comoditate). Poate şi pentru că online-ul nu este punctul meu forte, aşa cum aţi putut observa pe parcurs. Nu intenţionez să îmi fac publicitate negativă, pur şi simplu mă axez pe lucruri mai practice la acest moment… cum ar fi lucrarea de licenţă.

Acestea fiind spuse, le urez succes celor care vor continua sa posteze pe blogul lor. Şi pentru că tot suntem pe ultima sută de metri înainte de Crăciun, va urez tuturor Sărbători Fericite!

Tagged ,

Banca şi comunicarea

Am trăit s-o văd şi pe asta:

Credeam că doar banii publici sunt aruncaţi pe fereastră de mai marii noştri, dar văd că ne batem joc şi de banii firmelor private, pană la urmă Bancpost e totuşi o companie importantă în abstracta lume bancară din România.

Un contract semnat în 2008 pe cinci ani de zile cu MRM Partners, divizie a McCann World Group Romania, care, teoretic ar trebui să “optimizeze” strategia de comunicare. Păi fraţilor voi vreţi să puneţi bannere şi altele şi să faceţi promovare online şi voi aveţi un site în care nu găseşti informaţii nici cât pe o copiuţă de la examenul trecut… (prietenii stiu de ce).

Şi ne supărăm sau nu, va mai trece multă apă pe Bega pană vom ajunge şi noi să avem companii de PR cu profesionişti adevăraţi şi clienţi care ştiu exact ce vor.

Toate bune.

How Zu you Zu?

Mai devreme am găsit asta:

E  genială ideea, deşi nu ceva nou. E bine realizată şi cel mai important pentru zilele noastre e interactivă,  per total un proiect destul de interesant.

Povestea deşi nici ea nu e una nouă, şi nu e cu nimic deosebită de restul site-urilor de gen,  stilul e unul aparte şi atrage atenţia, aşa ca m-am gandit sa vă arat şi vouă.

Sunt tare curioasă care vor fi rezultatele……

Tagged , ,

Prima sau ultima carte

Mi se rupe sufletul când văd cât de mare e discrepanța dintre orașele și satele din România, nu neapărat între clasele sociale, ci mă refer mai de grabă la educația primită, cea de care beneficiem toți însă nu în mod egal.

Pe de altă parte, cei care au primit educație, ceea ce e foarte probabil pentru că nu mai suntem în secolul trecut și avem mai mult acees la informație ca oricând.

Aici am” cules” exemple destule pentru a argumenta ce tocmai am zis.

Câteodată, când îmi amintesc de clipul acesta, mă ia un sentiment de scârbă și mă întreb de ce mai scriem pe blog dacă nici cărțile obligatorii la școală nu se mai citesc.

Probabil că pasul următor ar fi schimbarea de atitudini a celor asemeni intervievaților.

Tagged , ,

Mașina timpului

Dacă am avea posibilitatea de a călători în timp vreodată, cu siguranță că fiecare dintre noi am alege perioade diferite.

Nu știu dacă eu aș alege neapărat un an, pur și simplu aș vrea să găsesc locul și ziua în care s-a dat spre vânzare casa asta.

Desigur, asta ar însemna să uit de tot ce înseamnă TV, telefon mobil, computer, probabil că și de mașina de spălat, de playstation și de aparatul meu foto cel nou :p

Totuși, dacă vă uitați bine la poza aceea, parcă merită măcar pentru o săptămână să uităm de tot ce înseamnă modernism, tehnologie, adică televizor, cu prea multe știri despre crime, telefon mobil cu prea multe apeluri pierdute, computerul cu prea mulți viruși de la atâtea site-uri, cu atâta informație, mașina de spălat care face prea mult zgomot și playstation-ul care te face să pierzi prea mult timp.

Sau, ați prefera să stați aici?

Imaginați-vă doar, o zi în care ați putea evada să scăpați de toate proiectele și termenele limită care vă stresează. Ce ați face dacă ați putea să călătoriți în timp, ați alege un an cu sau fără internet?

Tagged , , , , , , , , ,

Seretlec

Pentru că mâine îmi primesc cartea de identitate pe care scrie că sunt oficial cetățean maghiar, mă gândeam să scriu puțin despre sentimentul de bucurie pe care îl trăiesc. Nu e din cauza unui naționalism exagerat, pur și simplu, mă simt fericită pentru simplul fapt că am puțin mai multe drepturi decât alții. Nu vreau să fiu răutăcioasă, dar să fim sinceri, de mâine pot zbura liniștită în Statele Unite, fără să-mi fac griji pentru viză. Mai mult, dacă aș merge să mă angajez într-o țară din Uniunea Europeană, aș putea liniștită să lucrez cu carte de muncă, din nou fără să îmi fac griji pentru birocrație.

Acum că m-am lăudat puțin, am să mă întorc la locul natal și am să vă arăt acest mesaj pe care

l-am găsit le un blog dubios.

Pe blog scrie și despre Săptămâna Filmului Românesc la Budapesta. E ciudat cum se spune că ungurii din România sunt mult mai naționaliști și mai tranșanți cu oamenii decât cei din Ungaria. Iată că și românii din Ungaria se manifestă aproape la fel atunci când se văd în minoritate.

Din nou, nu dintr-un naționalism orb întreb, dar, nu este asta o dovadă clară că cei care se văd în minoritate încearcă mai mult să își apere valorile și obiceiurile lor? Nu zic că unii ar fi mai naționaliști decât alții, nici că unii ar fi mai toleranți decât ceilalți, dar ideea în sine, de comparație între cele două contexte pe care le-am arătat, este interesant de dezbătut.

Tagged , , , ,

Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de online

Am găsit videoclipul acesta  pe youtube și am realizat cât de repede și cât de ușor ne-am schimbat. De la începutul anilor 90, cu acele casete și casetofoane de pe care ascultam muzică, la începutul anilor 2000, când abia învățam cum să folosim telefoanele mobile, până acum, aproape în 2012, când rapiditatea și comoditatea trebuie să fie egale, adică rapiditatea informațiilor sau a serviciilor pe care le transmitem trebuie să fie direct proporțională cu ușurința, comoditatea cu  care am făcut acest lucru.

Să nu deviez. Tot pornind de la ideea clipului cu pricina, mi-am dat seama că mediul online a devenit, pentru cei mai mulți dintre noi, o necesitate, aproape la fel de importantă la nevoile de bază, cele din piramida lui Maslow. Adică, dacă am avea nevoie de un număr de telefon al unui restaurant, pizzerie, catering, primul lucru pe care l-am face nu ar fi acela de a lua Paginile Aurii la răsfoit, ar fi navigarea, căutarea pe internet. Astfel, de internet depinde dacă vom mânca sau nu, în proporție de cel puțin 70%.

Ce m-a nedumerit pe mine a fost acel om din clipul menționat care și-a postat absolut toate acțiunile pe ”peretele” de la Facebook. De-a lungul timpului, am observat o coerență în acțiunile sale, nu neapărat în sensul bun, dar m-am speriat când am văzut cantitatea așa-ziselor acțiuni de pe wall-ul lui. Chiar dacă situația ar fi fost adevărată, oricum Facebook nu a prins atâtea generații, iar dacă ar fi ca noi să ajungem la 60 de ani cu degetul arătător pe mouse și cursorul pe pagina de Fb, asta ar însemna că e ne-am adaptat, dar nu și că ne-am maturizat.

Eu consider că după o anumită vârstă ne vom dori din nou acel răgaz dinainte să apară internetul sau măcar o gură de aer. Însă, dacă luăm la puricat rețelele de socializare, sigur găsim oameni trecuți de vârsta a doua. Deci, am găsit deja un contra-exemplu, poate mai știți voi unul.

Tagged , , , , , ,

Protejați-vă reputația!

Acum câteva zile mi-a spus un coleg că  dacă nu am profil pe Facebook nu exist. L-am contrazis și contrazic cu argumente solide pe oricine afirmă acest lucru, în legătură cu mine, desigur. Într-o lume suprasaturată de atâta informație, pe care o folosim în avantajul nostru foarte rar, ar trebui să mai existe și puțin mister.

Citeam un articol, pe care l-am găsit chiar pe prima pagină de Yahoo, despre un bărbat care avea cont pe binecunoscuta rețea de socializare și click-uind pe la prietenii lui a găsit profilul unei femei. Întâmplarea a făcut ca acea femeie să se afle chiar lângă el în acel moment. Tipul a spus sincer că atunci a realizat ce jenantă era situația și cât de ciudat s-a simțit pentru că, dintr-o apăsare de buton a aflat tot despre viața ei privată.

Ei, ce pot spune, în primul rând, vina o are cel sau cea care postează prea multe informații. Chiar dacă alegem să ne înregistrăm pe aceste site-uri, o decizie înțeleaptă din partea noastră ar fi să delimităm clar ce trebui și ce nu ar trebui să știe toată lumea despre noi.

Să punem problema altfel, gândiți-vă că profesorii vă pot vedea, nu cred că ați vrea să fiți văzuți în poze cu voi sumar îmbrăcați, dansând lasciv pe manele cu paharul de vodcă în mână. Bine, poate nu vă interesează ce gândesc profesorii, dar un job tot vreți să aveți, acum sau mai târziu. Ce se va întâmpla când angajatorul dă un search și vă vede în ipostaze mai deocheate? Credeți-mă, nici cel mai deschis la minte angajator nu vă v-a lua în serios în totalitate într-o astfel de situație, iar la final, când ștergeți pozele, e mult prea târziu pentru că deja ați fost etichetați.

Eu consider că între managementul reputației online și cel offline nu e mare diferență. Defectul pe care îl are mediul online este că nu prea are perdele, așa că nu putem să ne ascundem în colțișorul nostru, însă în viața offline putem controla ce nu dorim să se știe despre noi și la sfârșitul zilei putem să  tragem jaluzelele.

Tagged , , , ,

Cum să ne facem citiți

Trebuie să recunosc ceva: eu nu am cont pe facebook. Da, am spus-o, nu am cont, nu am vrut să îmi creez și nici nu intenționez să fac ceva în acest sens.

 sursa

Astăzi, când am fost întrebați ce site-uri de socializare frecventăm, eu am cam stat în banca mea și nu am comentat, tocmai pentru că nu am avut o părere negativă sau pozitivă despre acele site-uri. Pur și simplu nu consider că e în interesul meu să îmi scriu datele de contact sau alte date personale pe rețelele de socializare și am o părere cel mult neutră  despre utilizarea acestor medii de comunicare.

Întrebarea mea este: Cum am putea determina lumea să citească blogul sau site-ul nostru fără ajutorul acestor ”artificii”, fără să trebuiască să postăm pe facebook sau twitter?

Eu consider că am putea foarte bine să legăm forma clasică de publicitate de forma de publicitate online. Astfel, dacă un sceptic, ca mine, ar dori să își atragă mai mulți cititori ar trebui să își scoată niște afișe sau să organizeze un eveniment unde să își promoveze efectiv site-ul, blogul etc.

Nu văd altă cale de mijloc, iar eu nu prea cred că îmi  voi schimba atitudinea…

Tagged , ,

Comunicarea dintre PR și mass-media

Dacă ar fi să personificăm cele două concepte, pr-ul și mass-media, am putea spune că  există o comunicare directă și indirectă între cele două. Mă refer la faptul că specialiștii în relați publice apelează de cele mai multe ori la jurnaliști și canalele folosite de aceștia pentru a promova ceva anume, dar se întâmplă ca în mod indirect relaționiștii să atragă atenția mediei. De exemplu, atunci când o companie sau o persoană publică suferă schimbări negative de imagine, atunci jurnaliștii vânează de zor știri despre ”marele eveniment”.

Dacă este să vorbim despre pr online și jurnalism online, atunci vorbim și despre o atenție sporită din partea relaționiștilor, tocmai pentru că  mediul e diferit și mult mai rapid. Informațiile se vehiculează cu o viteză considerabil mai mare decât în alte medii. De aceea, orice filmuleț făcut cu telefonul, orice informație scrisă pe calculator poate ajunge la un moment dat în computerele jurnaliștilor, de la un mail la altul, de la un tag la altul.

Indiferent de ce fel de jurnaliști ajung să scrie despre munca relaționistului, ideea este că acesta trebuie să fie mereu în gardă și să respecte toate părerile, fără să fie neapărat de acord cu ele, trebuie să fie rapid și concis, în special în mediul online.

Tagged , ,